marți, 29 septembrie 2009

De ieri am început să îmi rememorez relaţiile. Nu sunt multe, nu sunt nici puţine. Sunt ale mele şi le iubesc pe fiecare în parte. Diferit, ce e drept. Gandindu-mă despre ce să vă povestesc astăzi, mă uitam pe lista cu nume pe care am încropit-o ieri. As vrea sa punctez o scurtă perioadă wow! din viaţa mea. Tot Romică mi l-a prezentat şi pe el...acum vreun an. Ce e diferit la el e că e trecut de media de vârstă la care m-am oprit până să îl cunosc. De fapt, el e cel care creste acum media de vârstă a persoanelor cu care am fost. Are 32 de ani. Ştiu că pare o stereotipie următoarea replică, dar aşa este, nu părea de 32 de ani...adica nu pare, mai mult de 25 nu i-ai da. Era frumos. "şi faţa şi îmbrăcămintea şi gândurile". Este logodit (aproape însurat) şi stă cu tipa respectivă de aproape 5 ani. De-aia nici nu am mai continuat. Ce avea el era mult prea frumos pentru a fi stricat doar pentru a-şi satisface el o curiozitate... Iar eu nu sunt atât de egoist încât să nu văd că el era fericit cu ce avea.
Nu a mai încercat niciodată cu un bărbat, mi-a spus. Genul bi-curious, aţi spune:))
Am mers la el între Crăciun şi Revelion şi a fost foarte nice...am mai mers de vreo două ori de atunci şi ne-am mai întâlnit odată pe stradă.
A renunţat odată la a ne vedea pentru a merge cu iubita lui la parinţi iar eu mi-am dat seama că nu are rost să ma mai amăgesc:)

luni, 28 septembrie 2009

Răspunsul meu? :)

Din vara lui 2007, când vă spuneam că am devenit minunatul "băiat vesel" de care vă bucuraţi astăzi, au urmat câteva relaţii frumoase şi câteva tentative asemenea.
Tipul de care am să vă povestesc în continuare este fascinant... E tipul care a reuşit să îmi dea papucii de două ori în acelaşi fel: prin sms.
E din Tulcea şi este un tip foarte simpatic, altfel nu mă ardeam de două ori cu aceeaşi ciorbă :).
L-am cunoscut anul trecut prin toamnă...deci e cam un an de când am vorbit pentru prima dată cu el. L-am cunoscut tot prin intermediul peştelui Romică. Am vorbit mult şi frumos...cum o să ne ţinem noi în brăţică, cum o să îl pup pe liniuţe (tentativele lui de gropiţe), cum o să adormim în brăţică şi cum o să facem nănică... minunat, nu-i aşa?!... era la studii în Constanţa iar eu nu aveam maşină pe vremea aia aşa că ne-am văzut destul de târziu, prin octombrie, de ziua mea. De fapt, a venit cu două zile înainte de ziua mea, urmând să rămână 4 zile...sau cel puţin atât speram eu.
Mă rog, l-am aşteptat la gară, am mers într-un apartament foarte draguţ, pe care îl închiriasem la Universitate şi ne-am plimbat mult:))
Porniştilor! huo! Ce vă aşteptaţi să vă spun:))
A fost foarte frumos. M-am simţit iubit şi cred că şi el la fel:) A fost altfel... Era destul de frig pe afară şi cu toate astea noi hoinăream ca nebunii pentru că vroia să vadă Bucureştiul. L-am dus în Terminus să bem ceva pentru că îmi place foarte mult locul ala. E intim.
Joi ne-am iubit. Vineri s-a văzut cu fosta lui prietenă, care era prietena de atunci a fratelui lui şi care acum nu mai e cu niciunul :D
Eu m-am plimbat de nebun, am fost pe la Patriarhie...era un targ de unde i-am luat o verighetă drăguţă cu şopârlici. De ziua mea a trebuit să merg vreo 2-3 ore pe la job că deh, aşa era frumos, să îmi cinstesc colegii, chiar dacă eram liber:) După ce am ajuns "acasă" el mi-a spus că trebuie să plece...deşi era ziua mea...
şi a plecat...Atât de mult mi-am dorit să mai rămână, încât a pierdut trenul:))) dar... a luat microbuzul...
Am fost foarte trist...
Mai ales după vreo săptămână când mi-a dat papucii printr-un mesaj lung cât un cârnat... Jale mare, am plâns, am suferit...am trecut peste.
De revelion eram la Budeasa la niste prieteni, cine mă sună la 00:03 :) Aţi ghicit! Taica-miu, să mă întrebe dacă stau până pe 2 sau dacă vin să sărbătorim Sf. Vasile împreună :))
Glumeam...el m-a sunat...să mă întrebe dacă am fost vreodată într-un loc, făcând ceva, cu toate că mi-aş fi dorit să fiu în altă parte cu altcineva...Strange, îmi zic eu, zâmbind, fericit ca nu m-a uitat.
Am încercat să îl uit şi să merg mai departe...am mai păstrat legătura, gen, ne mai dădeam câte un mesaj prin peştele Romică...
A venit odată în Bucureşti şi mi-a zis doar după ce a plecat...copil, ce să-i fac. Şi a mai venit cu o şcoală de vară prin iunie anul acesta, prilej pentru a ne vedea...
Ne-am văzut într-o duminică în Cişmigiu...când mi-am luat eu amendă RATB şi am întârziat la întâlnire că m-au dus la Poliţie:))
Când ne-am văzut a început ploaia...şi ne-am plimbat cam toată duminica...a fost frumos. Am mers prin diverse locuri (băltoace) şi mi-am dat seama de ce ţin atât la el...e simpatic şi copil(= are nevoie de afecţiune). Mă rog, ne-am văzut zilnic săptămâna aia...luni ne-am sărutat ca doi nebuni în Krishna iar miercuri s-a mutat la mine:) unde a rămas până vineri seară când a plecat. Mi-a spus ca sentimentele lui pentru mine eu rămas aceleaşi, iar eu ca prostul nu mi-am dat seama că asta înseamnă că mă va părăsi în acelaşi mod hilar :)
I-am prezentat perspectiva mea în ceea ce îl privea...faptul ca aveam de gând să merg sa îl văd săptămânal...asta dacă nu se muta el la Bucureşti(ăsta era planul de bază, el se muta aici, îşi găsea un job iar eu îl ajutam cu chiria)...că aş fi fost capabil de orice sacrificiu doar pentru a face relaţia să meargă. Nu a contat asta, pentru că el e de părere că relaţiile la distanţă nu merg. Şi preferă să spună STOP! fără ca măcar să încerce să facă relaţia să funcţioneze. Aşa e el, laş.
A mai venit odată, la un interviu, în iulie, a rămas 2 zile...iar la începutul lui august când am pus piciorul în prag, mi-am luat maşină, pentru a merge să îl văd...şi îl tot sunam să îl întreb pe unde e mai ok să merg la Tulcea mi-a dat acelaşi tip de mesaj, laş...că el crede că nu are rost să ne mai amăgim, că astfel de relaţie nu va merge, ba mai mult, mi-a zis că el mai ţine la cineva şi credea că poate trece peste, dar nu e chiar aşa simplu.
Raspunsul meu a fost unul scurt: :)

Te iubesc!

Mă gândeam încă de aseară să vorbesc despre “te iubesc” care a devenit atât de frecventat de cei din jurul meu încât a ajuns să mă sperie...
Cred că în ultima lună, am auzit această „expresie” din gura a cel puţin 5 persoane. Că o aud, nu mă deranjează, mi-aş dori totuşi să şi cred asta. În primul rând cred că ar trebui ca persoanele care utilizează aceste două cuvinte să le cunoască semnificaţia şi să nu mai abuzeze de ele, folosindu-le doar atunci când este cazul.
Mă iubeşte cea mai bună prietenă, deşi nu mi-a mai spus-o până acum, o cred. Ea nu spune ceva ce contrazice ceea ce simte .
Mă iubeşte un tip pe care l-am cunoscut anul trecut şi cu care nu am mai vorbit de juma de an. Cel puţin el aşa susţine. Mă mai iubeşte veveriţoiu’ , dar bine, el era beat când mi-a spus-o . Mă iubeşte Mr. Bote. Mă iubeşte fosta cumnăţică. Toată lumea bună mă iubeşte. Ce e de facut, oare?!
Prima dată când mi-a spus cineva „te iubesc” a fost atât de emoţionant încât mi-au dat lacrimile.O cunoşteam bine şi ştiam că nu va spune ceva ce nu simte. A fost prima femeie din viaţa mea. Am iubit-o.
Jesus! Tocmai aruncam un ochi în dex să pun definiţia iubirii şi am avut un şoc...

IUBÍRE, iubiri, s.f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.
Sursa: DEX '98 |

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relații sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. și refl. recipr. A ține extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti.
Sursa: DEX '98 |

Nici măcar nu iubesc cum trebuie...sau cel puţin, nu aşa cum defineşte DEX-ul această acţiune.  Me sad.

duminică, 27 septembrie 2009

Wow! Sex!

Mereu mi-am dorit ceva wow!...fie că e vorba de un tip wow!, de o relaţie wow!, de o experienţă wow! Sau doar de o partidă de sex wow!

Acum sunt wow! pentru că nu au trecut nici măcar 24 de ore şi am deja 120 de vizitatori. I mean, it’s wow!

Când eram mic vroiam să devin preot. Încă mi se pare fascinant cum un om poate fi atât de aproape de Creator. Asta doar dacă îşi face treaba cum trebuie. Prin clasa a 11-a cred, mi-am dat seama că nu prea e compatibil ce vrea Biblia să fac cu ceea ce aveam eu de gând să fac, aşa că m-am răzgândit şi până în ultima lună de liceu am învăţat pentru drept.

Nu sunt licenţiat în drept, dacă asta vă întrebaţi, pentru că instinctul m-a făcut să urmez jurnalismul şi iată-mă, licenţiat în jurnalism.

După prima experienţă sexuală cu tipul egocentrist de care vă spuneam ieri a urmat cea mai longevivă relaţie pe care am avut-o. A durat aproximativ 9 luni. Era un tip super ok. Puţin cam obsedat de sex dar nu le putem avea pe toate. Ce e amuzant şi mă face mereu zâmbesc amintindu-mi, este faptul că, în lipsa mea de experienţă, mi se părea normal tot ce mi se întâmpla. Adică, faptul că vroia mereu pulă, că mă sleia de puteri şi că mă îndesa prin scări de bloc pentru a mă suge era o chestie normală pentru relaţia noastră. Neavând cu ce compara, m-am conformatm în stereotipia mea normală.

Tipul stă doar cu mama lui într-o casă imensă. The Former Mama Soacră, care este o doamnă cu diverse activităţi de petrecere a timpului liber, îl lăsa mai mereu singurel, momente în care apăream eu. A fost foarte ok. Ne vedeam aproape zilnic. Ne futeam chiar mai des de atât. Tot timpul el era horny. Dimineaţa mă trezea în mozol-sex, la cafea se uita porno la mine-sex, după stăteam la televizor, la „Noră pentru mama” (era obsedat de căcatul asta de emisiune) sau afară la plajă, nu foarte mult pentru că devenea horny-sex. Dacă aveam o zi întreagă la dispoziţie treceam pe la bucătărie să păpăm ceva după care, sexul de apus de soare. Eventual făceam puţină nănică înainte de sexul de seară. Bineînţeles, mă trezea el, horny fiind, şi începeau reprezentaţiile de seară. Sex în bibliotecă, sex pe scară, sex la baie, sex în mansardă, sex în dormitorul de sus, sex, sex, sex...God, I feel tired...

Şi răsărea soarele şi noi încă nu terminasem...incursiunile prin Casa Sexului. Dimineaţa mă întreba de ce sunt aşa încercănat...Nu ştiam atunci de ce eram aşa. Acum ştiu, „nimfomanule”!

Cică mă iubea. Şi eu pe el. Am pus capăt relaţiei într-o zi de vară. Nu mai ştiu pretextul pe care i l-am spus...cert este că nu mai puteam continua aşa. De la job la el, de la el la job...şi măcar de putea şi el să mă privească altfel, să vorbim...să fim prieteni. Eu eram prelungirea pulii mele.

Era un tip ok. Mulţumit de el şi fericit cu ce avea, frustrat doar că nu lucrează. Se manifesta zgomotos în public, cânta ca un apucat pe stradă sau în baruriJ; pe moment mă enerva teribil pentru că simţeam cum privirile celorlalţi erau aţintite exact spre noi, acum mă amuz amintindu-mi.

Ne-am făcut mereu planuri să mergem undeva doar noi doi...de fapt ne-am cunoscut mai bine printr-o fantezie pe care o am eu şi pe care i-am povestit-o şi ne-am dorit mereu să o punem în practică. Nu s-a intâmplat asta niciodată. Nici cu el, nici cu cei ce l-au succedat.

Am mai vorbit de cand ne-am despărţit odată sau de două ori. Eu am vrut să păstrăm legătura...mai ales că mă ameninţa mereu că voi fi amantul lui indiferent de împrejurare. Nu că mi-aş fi dorit asta foarte mult, ca de-aia ne-am despărţit, sătul fiind să-i fiu doar amant. Se pare că nu a mai vrut să păstrăm legătura şi i-am respectat decizia. M-a mai sunat odată să îmi zică: „Am o poftă nebună de tine”.

Are o pula imensă. Are pe puţin 19-20cm. De-aia era mai mereu pasiv...

E singurul tip pe care l-am văzut sugându-se. Da, când nu îşi introducea diverse chestii în funduleţ, se sugea singur. Si o făcea al naibii de bine.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Ajutaţi-mă să înţeleg!

2007
A fost anul în care am călcat pentru prima dată în Grădina Plăcerilor Interzise. E vorba de primul baiat din viaţa mea pe care nu am reuşit să îl înteleg nici după 3 ani. Acum vorbim...odată la o luna, prin intermediul yahoo! messenger, ca amici. Avea 20 de ani, era înalt, slăbuţ, tâmpit şi egocentrist.
S-a întâmplat să fim colegi de cameră pentru cateva luni. :) (I know what you think, you little perv:))
După vreo lună în care, eu, cel ce şi-a reprimat o viaţă întreagă orientarea, l-a adulat pe tâmpit, neîndrăznind mai mult, s-a întâmplat...
Am înotat goi în piscină, "visul lui de-o viaţă", tragând cu coada ochiului fiecare la erecţia celuilalt pe care, fie o mascam cu un colac, fie înotând pe burtă, fie stând la capete diferite ale piscinei; am făcut baie(separat) în cadă; şi am adormit urmărind un concert P!NK din Londra.
Vă întrebaţi poate dacă vorbeam despre faptul că am înotat gol în piscină când am spus că s-a întâmplat...
Îmi amintesc mâna lui care o atingea uşor pe a mea... şi nu visam:))
Îmi amintesc mâna lui care nu se mai sătura mangâindu-o pe a mea...
Continuând jocul, a trecut peste mână, pe care a dezmierdat-o destul, şi a continuat cu palma mea. Cred că mi-a citit de la trecut, prezent şi viitor, toate emoţiile pe care le aveam atunci... S-a întors spre mine şi a început să mă mângâie şi pe piept, abdomen...faţă.
Am început şi eu, timid, să îi ating trupul...
Cred că până la dezlănţuirea în sărut au trecut vreo 3 ore...timp în care ne-am cunoscut, atingându-ne fiecare milimetru... A fost foarte intens acel moment în care buzele noastre s-au lasat pradă unele altora, iar noi, încrezători, le-am urmat...
A fost o experienţă pe care nu am să o uit. A fost prima.
În timp ce ne sugeam mă uitam cum răsare soarele... a fost foarte scurtă noaptea aia.
"În sfârşit, am făcut-o şi p'asta! Ştii de când îmi doresc să găsesc un nebun ca mine să fac asta?!
Ce am făcut noi aici, aici rămâne!"
Astea au fost cuvintele lui după aceea experienţă.
După, ne-am îmbrăcat şi am plecat la plajă.
Vreo săptămână nu a vorbit deloc cu mine, cu toate că locuiam în aceeaşi cameră. Acest fapt m-a revoltat şi am încercat să obţin o explicaţie.
"Frate, nu vezi ce ai făcut din mine, eu nu eram aşa, mi-ai distrus viaţa!
Ce vrei, doar nu te-oi aştepta la vreo relaţie?!"
Naiv cum am fost, am încercat să mă gândesc ce i-am făcut de am reuşit să îi distrug viaţa... m-am frământat, am suferit, ba chiar am plâns... Nu am reuşit să îi înţeleg atitudinea.
S-a mai întâmplat să facem dragoste încă de vreo câteva ori... După care a urmat o perioadă de răceală. S-a depărtat foarte mult de mine, ba mai mult a început să iasă cu diverse fete, încercând să demonstreze ceva, cuiva...
Nu mai ştiu de ce a trebuit să plece mai devreme...ne-am luat la revedere, l-am îmbrăţişat şi l-am rugat să dea un semn când ajunge acasă şi poate să o facă.
Nu l-a dat niciodată.
După vara aia am mai vorbit o singură dată, de ziua mea.
A rupt orice legătură cu mine, nu mi-a mai răspuns la telefoane, ba chiar m-a pus în ignore list.
În aceeaşi naivitate ce mă caracterizează, i-am dat un ultim semn, un email în care am vrut să îi explic ceea ce ar fi trebuit să ştie...că nu l-aş fi făcut să sufere niciodată. Nu mi-a răspuns.
Am mai vorbit după un an, când eram cu prietenul meu de la aceea vreme la o terasă...Şi când, din senin, total schimbat, a apărut şi el...
L-am rugat să rămână cu noi, să bea ceva. În seara aia m-a abordat pe messenger şi de atunci vorbim cam odată pe lună, lucruri vagi, lipsite de o importanţă relevantă.

Gayishool - Brings "gay" back to Gaysha!

Bine v-am găsit!

Tentative de a mă destăinui vouă prin intermediul unui jurnal online pot spune că am mai avut. Toate până acum au murit, însă, destul de repede. Cred că şi eu mă întreb uneori de ce...poate că subiectele pe care am vrut să le abordez au fost unele efemere şi atât au trebuit să trăiască. Poate că nu. Cert este că îmi doresc ca de această dată să fie altfel. :) Şi nu mă pot abţine să nu zâmbesc. Replica asta m-a făcut să mă gândesc la încurajările pe care mi le ofer la o nouă "tentativă de relaţie"...gen: de data asta îmi doresc să fie altfel... Am să iau lucrurile uşor, am să încerc să nu fac vreo miscare bruscă...de ce?! Într-o relaţie acţiunile trebuie făcute ca şi cum a-i manevra o viperă..Cu cât grija e mai mare, cu atât posibilitatea de a fi muşcat scade.
Ar trebui să spun o vorbă-două despre mine, poate... Păi dacă e ceva ce urăsc maxim şi peste care nu aş putea trece e Minciuna. Minunata "Doamnă" care are picioarele relativ-scurte. Acum de exemplu sunt plin de nervi pentru că tocmai am fost minţit. Care e scopul pentru care spui cuiva: "Îmi place melodia de la status!" dacă tu nici nu ai dat click pe ea să vezi despre ce e vorba?! Nu am să înţeleg niciodată minciuna şi nici situaţiile din care ea se naşte.
Whatever...
Eu am 22 de ani şi momentan sunt "jobless" (a se citi careless)...
Am cunoscut destui oameni, însă nu suficienţi, nu aş putea spune, de exemplu, că sunt expert în psihologia umană sau în stereotipiile caracteristice acţiunilor gay-lor, şi nu numai, pentru că nu sunt. Mi-ar fi de folos(şi încă cum)...dar mă mulţumesc cu ce am :D
Am abilitatea de a demasca. Nu ştiu dacă face parte din bagajul primit la naştere sau este o chestie dobândită din experienţele trăite... La exact 6 luni de la Catastrofa Cernobîl, am apărut eu :D: superb, cum mă veţi cunoaşte, smart şi cu o carismă inconfundabilă ;)
Era toamnă, dar ningea într-un mare fel... Nu ştiu dacă e o chestie reală, ori e ceva ce s-a născut şi a crescut în mintea mea...îmi amintesc mirosul de crizantemă. E ceva ce nu pot explica foarte bine... Numai gândindu-mă la senzaţia pe care mi-o dă crizantema, îmi dau lacrimile...
Sunt sentimental.
Sunt pasional.
Sunt gelos.
Sunt Scorpion...
Sunt Ego-ul pe care vă invit să îl descoperiţi...